O economie sustenabilă

Valorificarea optimă a resurselor naturale şi umane a României. Dezvoltarea durabilă înseamnă grijă pentru generațiile viitoare: investiţii în educaţia şi sănătatea populaţiei. România trebuie să devină exportatoare de produse, nu de resurse.

România a urmat un model până acum nesustenabil de dezvoltare. În loc de dispute nesfârşite şi ineficiente, Verzii vor luarea de măsuri hotărâte pentru a contracara atât epuizarea resurselor economice şi sociale, cât şi a ultimelor rezerve de energie şi speranţă, precum şi valorificarea inteligentă a acestora, cu obţinerea unui maxim de plus-valoare.

Strategia de dezvoltare durabilă a ţării înseamnă corelarea raţională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a investiţiilor, cu potenţialul şi capacitatea de susţinere a capitalului natural.

Modernizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională şi de sănătate publică, ţinând seama de evoluţiile demografice nefavorabile şi de impactul lor asupra pieţei muncii.

Adaptarea continuă la cerinţele reale ale pieţei.

Îndreptarea investiţiilor publice şi private către cele mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic şi ecologic. Introducerea criteriilor de eco-eficienţă în toate activităţile de producţie sau servicii. Tehnologia curată este un concept nou de afaceri, în care Europa este lider mondial.

Anticiparea efectelor schimbărilor climatice  şi elaborarea atât a unor soluţii de adaptare pe termen lung, cât şi a unor planuri de măsuri inter-sectoriale, cuprinzând soluţii alternative pentru situaţii de criză generate de fenomene naturale sau antropice

Necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanţare, în condiţii de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte  şi programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecţiei mediului, siguranţei alimentare, educaţiei, sănătăţii şi serviciilor sociale

Protecţia  şi punerea în valoare a patrimoniului cultural  şi natural naţional

Racordarea la normele  şi standardele europene privind calitatea vieţii să fie însoţită de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de vieţuire tradiţionale, în special în zonele montane şi cele umede.