1. Ecologismul este doctrina politică care pleacă de la necesitatea restaurării unui echilibru între indivizi, societate şi mediu, cel din urmă grav afectat de acţiunile dăunătoare ale dezvoltării economico-sociale ale societăţii omeneşti, rareori bine gândite. Ecologismul ca doctrina politică îşi bazează discursul pe necesitatea de a face faţă gravelor crize economice şi sociale care agită lumea în general şi societatea românească in special, prin referire la un factor ignorat de toate doctrinele politice, mediul ambiant, inclusiv relaţia acestuia cu societatea. De asemenea, prin esenţa sa ecologismul este o doctrină a valorilor umanităţii care luptă pentru moralizarea societăţii.

2. Ecologismul românesc este o doctrină care pleacă de la realităţile ţârii noastre în care încălcarea dreptului de proprietate de către regimul comunist a dus !a dezastrul economic şi social perceput doar după dispariţia acestui regim. Construirea noii societăţi româneşti trebuie să plece ca atare de la restabilirea acestui drept în integralitate, atât ca reparaţie morală cât şi ca important factor pentru însănătoşirea mediului. Pentru aplicarea unei strategii ecologice trebuie ca statul să se dezangajeze din toate activităţile economice pentru a avea puterea coercitivă de a aplica legile ecologice şi economice, blocate atâta timp cât el este cointeresat economic.

3. Ecologismul românesc pledează astfel pentru privatizarea întregii industrii, inclusiv a celei aşa zise strategice, reminiscenţă a secretomaniei comuniste. El cere condiţii fiscale speciale pentru întreprinderile care au în obiectiv acţiuni favorabile protecţiei mediului (aparataj de monitorizare, de depoluare, staţii de epurare, etc.) prin impozite şi taxe vamale reduse, Încurajări fiscale, credite avantajoase).

4. Ecologismul românesc consideră de asemenea că agricultura trebuie să fie exclusiv particulară, cea de stat fiind anacronică, spoliatoare de drepturi, exercitatoarea unei concurenţe neloiale şi puternic poluatoare a solului şi a apei de suprafaţă şi subterană. Numai o agricultură particulară, realizată în sistemul de ferme ecologice, poate asigura sănătatea solului, a mediului şi oferi produse ecologice de calitate, De asemenea, statul trebuie să se dezangajeze din tot ce poate constitui un monopol în agricultură, silozuri, fabrici de utiiaje agricole şi produse chimice.

5. Ecologismul românesc susţine că numai prin privatizarea totală a producţiei şi serviciilor se poate dezvolta o adevărată economie de piaţă, se poate lăsa liberă diferenţierea societăţii prin concurenţă şi criterii de merit, singurul factor care poate da individului demnitatea de om liber şi neîngrădit de constrângeri economice sau de orice altă natură. Privatizarea elimină de asemenea plata nemuncii, jaful efectuat în averea statului şi teroarea sindicaliştilor bugetari sau parabugetan. Statul trebuie să se implice economic doar în lucrările de interes public (şosele şi autostrăzi, canale de irigaţie , împăduriri, construcţii de şcoli şt locuinţe ieftine etc.)

6. Ecologismul românesc pledează pentru egalitatea totală între toate sectoarele societăţii din punct de vedere al drepturilor civile, în faţa legilor (fără acordarea de imunităţi nimănui şi de nici un fel), din punct de vedere al poziţiei sociale, confesional, rasial şi al dispunerii de propria sa voinţă privată. El acordă o atenţie deosebită claselor dezavantajate (copii, persoane cu handicap, imigranţi legali) şi pledează pentru egalitatea perfectă între bărbat şi femei, ca drepturi şi îndatoriri.

7. Ecologismul românesc recunoaşte drepturile tuturor etniilor trăitoare pe pământ românesc, în ce priveşte limba, tradiţiile culturale şi dreptul la învăţătură în limba proprie, la toate nivelele şi cere acestora respectarea şi supunere în faţa legilor ţării, România fiind un stat unitar, naţional şi având o singură limbă oficială, cea română.

8. Ecologismul românesc este atent la protecţia socială în perioada de tranziţie până când viaţa economico-socială va putea decurge normal, în sensul că întrega populaţie a ţării (activă, pensionari şi dezavantajaţi) se va putea bucura de o viaţă decentă. în acord cu standardele civilizaţiei de la sfârşitul secolului . El preconizează un venit minim, asigurat de legile statului, un ajutor de şomaj echitabil pentru cei ce nu şi-au găsit un loc de muncă şi stabilirea unui sistem de asigurări pentru hazardele ecologice (seisme, inundaţii, alunecări de teren, incendii, grindină etc.).

9. Ecologismul românesc se pronunţă categoric împotriva oricărui extremism, politic, religios-fundamentalist şi naţionalist-populist. El pledează pentru o poziţie internaţională echilibrată, impusă de situaţia geopolitică a ţării, sprijinind integrarea în structurile euro-atlanţice (NATO şi UE) ca singură formulă viabilă pentru următoarele decenii. în acest sens consideră că armata trebuie întărită şi menţinută la un înalt nivel pentru a face faţă tuturor exigenţelor defensive. în acelaşi timp, pledează pentru restructurarea organelor de pază (poliţie şi SPP), demilitarizarea lor, pentru a le face mai eficiente în lupta împotriva crimei organizate, a corupţiei şi a evaziunilor de la îndatoririle cetăţenilor fată de stat.

10. Ecologismul românesc îşi sprijină politica pe o conlucrare strânsă cu societatea civilă şi cu exponentele sale, organizaţiile neguvernamentale (ONG-uri). Societatea civilă este cea care trebuie să vegheze, să sprijine şi la nevoie să sancţioneze deficienţele executivului, ineficienta legislativului şi derapajele forţei judecătoreşti. Faţă de ea statul trebuie să acţioneze, cu maximă transparenţă, la toate palierele şi în toate sectoarele. ONG-urilor de mediu le revine sarcina să semnaleze, sa supravegheze, să controleze şi să avizeze toate lucrările cu impact asupra mediului şi care pot afecta sănătatea oamenilor şi a tuturor ecosistemelor.