Egalitatea de șanse

Documente: 07/05/2014

Românii sunt la fel de buni ca orice alt popor, de aceea trebuie respectați. Luptăm împotriva discriminării de orice fel (de gen, etnice, religioase), pentru șanse egale pe piața muncii și pentru un comportament adecvat față de românii de pretutindeni.

Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, o valoare comună a Uniunii Europene și o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creștere, ocupare a forței de muncă și coeziune socială la nivelul UE.

Deși există încă o serie de inegalități între femei și bărbați, în ultimele decenii s-au făcut progrese semnificative pentru ca femeile și bărbații să beneficieze de șanse egale în toate domeniile de activitate. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislației privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalității de șanse în toate politicile comunitare și măsurilor specifice privind promovarea femeilor.

La acest moment doar 14% din ambasadori, 9% din decanii universitari, 3% din președinții marilor companii și 2% din miniștri sunt femei. În medie, în Uniunea Europeană, femeile câștigă cu 2 euro mai puțin pe oră decât bărbații.

Grupul Verzilor Europeni din Parlamentul European s-au opus legislaţiei represive privind întoarcerea emigranţilor ilegali şi va continua să combată legislaţia inumană şi xenofobă.

Femeile trebuie să fie reprezentate mult mai puternic în viaţa politică românească, astăzi în Parlamentul României sunt 5% femei. Verzii propun ca prin lege un procent de cel puţin 30% până la 50% din parlamentari să fie femei.
Corecţi cu toate generaţiile – sustenabilitate socială şi ecologică. Protecţia climei şi a mediului este o chestiune de echitabilitate între generaţiile prezente şi cele viitoare. Considerăm că este de datoria noastră să facem sistemul social sustenabil pentru a asigura tuturor generaţiilor un tratament echitabil. Într-o societate deschisă la numeroase forme diferite de viată familiala, trebuie să i se asigure fiecărui copil şanse egale. Cadrul financiar nu ar trebui nici să favorizeze, nici să dezavantajeze părinţii singuri sau cuplurile. Asigurarea unui venit pentru mamele şi taţii tineri este o îndatorire socială în aceeaşi măsura ca şi îngrijirea copiilor. Ajutorul financiar acordat copiilor trebuie să devină mai transparent şi mai puţin birocratic. În concepţia noastră, importanţa unei calităţi mai bune a vieţii prin politici mai favorabile copiilor este crucială pentru modernizarea ţării noastre.

Conform Barometrului de Incluziune Socială 2010, egalitatea reprezintă un concept familiar la nivelul întregii populaţii. Aproape toţi participanţii la acest studiu (90%) au declarat că egalitatea este importantă pentru ei. Cu toate acestea, 40% consideră că femeile constituie un grup discriminat în societate. Mai mult, 78% din populaţia României consideră că discriminarea pe piaţa muncii este destul de răspândită, iar 68% din respondenţi sunt de părere că discriminarea pe piaţa muncii este mai răspândită astăzi comparativ cu 5 ani în urmă. De asemenea, populaţia pare să cunoască faptul că există legi care pedepsesc discriminarea la angajare după criterii de sex, vârstă, etnie, stare civilă sau situaţie familială.

Conform studiului realizat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNDC), criteriul vârstei constituie principalul motiv pentru tratament discriminatoriu. Apartenenţa la un gen este al doilea motiv ca frecvenţă a menţionării. De altfel, 81% dintre persoanele care afirmă că au fost discriminate după acest criteriu sunt femei, iar 86% menţionează că persoana care i-a discriminat era un bărbat.

În acelaşi timp, se observă şi tendinţa de nonimplicare şi de resemnare: unu din trei angajaţi nu ar face nimic dacă ar fi discriminat la locul de muncă, iar angajaţii consideră în proporţie semnificativ mai mare (49%) decât angajatorii (37%) că discriminarea este răspândită pe piaţa muncii. Acelaşi studiu arată că jumătate din respondenţii şomeri nu au participat la nicio selecţie pentru un alt loc de muncă din momentul în care l-au pierdut pe ultimul, în timp ce doar 4% din aceştia au participat la 10 sau mai multe selecţii. Astfel, este vorba despre un grup mare de oameni care par să fie pasivi, contribuind astfel la perpetuarea unei conduite ce nu favorizează instalarea conştiinţei respectării egalităţii de şanse şi nondiscriminării în mentalul colectiv.